Mi-a fost frică. Am vazut ce prăpăd a fost în judeţele din sudul României.
Joi înca mai ploua iar vineri dimineaţă (01.08.2014) am
pornit la drum din Sfântu Gheorghe.
În fond, tura era planificată, prognozele meteo era
bunicele, aveam încredere oarbă în Doruk, veteranul cunoscut al concursurilor
de MTB, iar Cisi, celălalt prieten, era şi el un partener de nădejde.
Prima zi ne-am propus să parcurgem ruta Brezoi,
Cheile Latoritei, Cabana Petrimanu, Cheile Oltetului, Polovragi, Novaci.
Era o vreme deosebit de caldă.
Între Brezoi şi Mălaia ne minunam de puterea Lotrului, care a distrus
gospodăriile oamenilor.
Până la Ciungetu era OK aproape totul. Drumul era cât
de cât practicabil.
Adevărata călătorie a început când am intrat în Cheile
Latoriţei.
Mormane de bolovani de câteva etaje.
Drumuri rupte de ape.
Pur şi simplu trebuia să traversăm totul.
Erau cascade peste tot, chiar şi acolo unde în mod normal
nu trebuiau să fie. După câteva episoade de trecere prin apă, am început să-i
urăm.
În drumul nostru spre Cabana Petrimanu ne întâlneam cu
maşini blocate, şi ne minunam de inconştienţa oamenilor care aşteptau ca cineva
să debloceze drumul. Cel mai deştept era un grup de olandezi, care pur şi
simplu a lăsat maşinile de teren 4X4 şi a plecat acasă. Chiar dacă s-ar găsi
bani, e foarte mult de lucru care necesită mult timp, 2-3 luni poate.
La Cabana
Petrimanu eram numai noi şi gazda. A întrebat de starea drumului. Nu era
îngrijorat. Avea provizii suficiente.
Urcarea pe Curmătura Olteţului a fost destul de greoaie
datorită alunecărilor de teren. Un Taf nebunatic încerca să realizeze imposibilul,
să refacă drumul spre Cheile Olteţului. Nu ştiau nici ei că după curmătură vor
întâlni un dezastru şi mai mare.
La Polovragi eram foarte bucuroşi că am scăpat de acest
traseu absolut demenţial, cu toate că mai aveam de mers o bună bucată de drum
până la pensiunea noastră din Novaci.
A doua zi ne-am trezit puţin mai târziu. Am avut
Transalpina, pe care foarte mulţi le cunoaşteţi.
Nu ne grăbeam.
Ne-am propus să
mergem până la Obârşia Lotrului unde urma să înnoptăm într-o pensiune.
Dimineaţa ne-am trezit devreme. Ne-am propus să parcurgem
Strategica.
Aşa că a trebuit să urcăm înapoi până la Şeaua Ştefanu,
după care un off-road cât cuprinde.
Drumul era foarte frumos.
Însă, pe anumite porţiuni, mersul prin iarba deasă mi-a
stors toate puterile.
Au fost şi nişte coborâri absolut demenţiale mai ales în
ultima porţiune, pe Dealul Cireşului.
Înainte să ajungem la Brezoi am avut o pană.
O tură
întreagă ,,am păţit" numai atât. Biclele noastre au funcţionat perfect.
Totul a fost suuuper!
Pentru detalii asupra turei întrebaţi-l pe nea
Doruk.
